Cautari interioare - experiente in practica meditatiei

Cautari interioare – Experiente in practica meditatiei

Ma bucur ca din ce in ce mai multi barbati pe care-i cunosc incep sa devina mai constienti prin practica meditatiei. Nu am descoperit pana acum nici o alta cale mai directa pentru evolutia constienta. In ultimii ani am tot vorbit baraților despre meditație si i-am îndemnat sa practice ori de cate ori au ocazia. Gabriel, unul din veteranii clubului nostru, cu care am mai tinut workshopuri impreuna la Cluj si in Bucuresti, s-a hotarat sa experimenteze mai mult cu aceasta practica. Zis si facut… a participat si el in vara asta la un curs de meditatie.

Gabi e un barbat super curajos. De cand il cunosc se implica total in orice experienta. Ma inspira si pe mine ori de cate ori ma intalnesc cu el, si la fel ma bucur ca ii inspira si pe restul barbatilor sa fie totali in ceea ce fac.

Cat despre schimbarile produse dupa retreatul de meditatie, il las pe Gabi sa relateze in continure:

 Gabriel :

Scriu acest articol despre un proces pe care tocmai l-am efectuat in aceasta vara, si care, asa cum il simt acum, e menit sa aduca o schimbare majora pe termen mai lung in viata mea: Vipassana.

Totul a pornit de la recomandarea prietenului meu Octavian, vorbindu-mi despre ce-a simtit el cand l-a facut. In prima faza n-am dat destula imporanta, considerand totul o exagerare, insa, in timp observand efectele schimbarii la el, iar apoi, vorbind si cu alti amici care au trecut prin proces, am decis ca e o oportunitate buna acum sa-l fac. Desi de aproximativ 4 ani, obisnuiesc sa particip la grupe de dezvoltare personala, nu-mi amintesc sa fi trecut macar odata, printr-una care sa ma faca sa gandesc ca sa renunt (ca n-as putea face fata). Totusi am simtit asta, pot spune cum intr-a 2-a zi, ganduri de renuntare cauzate de dureri fizice, si incordare psihica imi dadeau multe dureri. Totusi am decis sa continui, si incet-incet am inceput sa prind incredere in proces.

Imi amintesc ce fericire am simtit la prima meditatie in care nu m-am foit, schimbat pozitia. Apoi au urmat o suita de elemente care m-au facut sa vad esenta mea mai indeaproape. Cel mai adesea, mintea imi era plina de unul dintre aceste tipare:

Gandire in viitor (voi face asa, merg acolo, procedez cam asa);
Amintiri din trecut (Amintire situatii, evenimente de diferite perioade);
Mind Fucking (creat situatii iluzorii de genul:”cum ar fi daca”, sau “ce fain ar fi sa”, negativitate/judging fata de diverse situatii/persoane: ”asta se misca/ragaie/baseste prea mult”, “asta stie sa mediteze”, “bah ce puternic e asta, tre sa fie vreun luptator de arte martiale”, sau “ce cauta schilodul asta pe aici, cine l-o fi trimis, o fi vreun poet”,”guru asta de aici de ce nu sta cu noi mai mult”. Pur si simplu aceste ganduri ruleaza in minte continuu, si e inutil sa i te impotrivesti, cel mai bine e sa le observ, si sa trec mai departe.

Am observat ca de fiecare data cand dadeam de greu, (nu eram in stare sa meditez, imi fugea mintea, sau eram obosit), tendinta inconstienta era sa discardez procesul (naspa), sau pe mine (“frate, nu e ptr mine, ci e pentru d-astia calmi, linistiti, centrati”, “abia astept sa scap de aici”). Apoi am mai observat ca se prea putea ca dupa o meditatie nereusita, sa vina una excelenta, si atunci imi ziceam: ”bah ce tare sunt..!”, “cat de frumos e locul asta”, ”cat de senin sunt”, pur si simplu acesta fiind jocul starilor si al emotiilor.

Imi schimbam adesea felul de a parcurge meditatia precum si pozitia corporala, probabil fiindca mintea se plictisea. Tot asa am observat dificultatile mele de a accepta situatiile, de a nu reactiona, de a fi rabdator, de a nu gandi exacerbat in viitor, precum si temperarea impulsurilor fizice care mi-au adus de atatea ori iritari fizice (scarpinari peste tot pe corp, dependenta de mancare in cantitati mari, amestecul lor si mancatul la ore tarzii), toate acestea le-am putut observa si adopta o alta atitudine in fata lor.

Ceea ce e important de pastrat in memorie este starea de calm si liniste ce a purces procesului, impacarea cu viata si cu situatia, un calm si liniste destul de rar intalnit. Iar acum, reintors in Bucuresti pot simti altfel viata, si nu mai e nevoie sa ma pierd in vartejul agitatiei, si al impulsurilor necontrolate. Ceea ce ii confera o valoare extraordinara in viata mea, este ca meditatia este unealata care-mi permite sa urmez ceea ce-mi doresc sa realizez AICI si ACUM in viata de zi cu zi, as putea zice, e mentorul mintii mele, cea care creaza spatiu, pentru a permite informatiilor noi, capacitatii de intelegere, obiceiurilor noi, pozitive sa se instaleze in mod armonios.

Si ca o paranteza la relatiile cu femeile: acum, imi e atat de usor sa interactionez dintr-un spatiu de prezenta, in care NU mai simt nevoia sa merg instinctiv conform impulsului sexual, caci altfel m-as simti frustrat si m-as inchide foarte usor. Pur si simplu pot sta acasa singur, simtindu-ma bine cu mine, fara a fi intr-o relatie. Am ales ca aceasta perioada sa fie dedicata evolutiei constiente.

NU inseamna, ca nu-mi doresc, sau ca nu voi fi din nou implicat cat in relatii. Insa, de acum va fi de pe cu totul alta pozitie, sanatoasa si naturala. Multumesc pentru acest loc minunat de la poalele Apusenilor, pentru primirea oferita, prietenilor intalniti, si posibilitatea de a primi o noua perspectiva asupra meditatiei.

Success si voua in evolutia voastra constienta!

Click Here to Leave a Comment Below 0 comments